cotcodac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTCODÁC interj. Cuvânt care imită strigătul scos de găini (după ce au ouat). – Onomatopee.
cotcodac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cotcodác interj. – Imită croncănitul găinii:
clo clo clo. Creație expresivă,
cf. bg. kutkudĕkam (Conev 54),
sb. kakodakati, slov.
kokodákati (Cihac, II, 67),
ceh. kodkodákati, mag. kotkodá(cso)lni, formații verbale care coincid cu
der. următor. –
Der. cotcodăci (
var. cotcodăci, cutcudăci, cotcorogi, etc.),
vb. (a scoate sunete caracteristice găina);
cotcodăceală, s. f. (strigătul scos de găină).
cotcodac (Dicționaru limbii românești, 1939)cotcodác, interj. care imitează [!] vocea găiniĭ după ce a oŭat orĭ s´a speriat. V.
cucurigu, cîr, pitpalac.cotcodac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotcodác interj.cotcodac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cotcodac! int. ce imită cântarea găinei când vrea să oue.
cotcodac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTCODÁC interj. Cuvânt care imită strigătul scos de găini (după ce au ouat). – Onomatopee.