cotcodăceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COTCODĂCEÁLĂ, cotcodăceli, s. f. Strigătul scos de găini (după ce au ouat sau când se sperie). –
Cotcodăci +
suf. -eală.cotcodăceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cotcodăceálă s. f.,
g.-d. art. cotcodăcélii; pl. cotcodăcélicotcodăceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COTCODĂCEÁLĂ, cotcodăceli, s. f. Strigătul scos de găini (după ce au ouat sau când se sperie). —
Cotcodăci +
suf. -eală.