cosânzeana (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)Cosânzeána, s.f. – (mit.) Personaj feminin mitic, care personifică idealul lui Făt-Frumos; Zâna cu cosițe de aur: „Tu, Ileană Cosânzeană / De te-am puté noi d-aprinde / Cosâța țî-o-am ciuta-lu / Și la nori te-am arunca-lu / Să te bată vânturile / Ca pă feciori gândurile, / Gândurile de-nsurat / Pă fete de măritat” (Bilțiu 1996: 328); „Tu, Ileană Cosânzeană / Floare mândră din poiană” (Bârlea 1924: 40). – Probabil din cosiță + zână, contaminat cu sânziană sau cu Sântana.
cosânzeana (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)Cosânzeána (Ileana ~) (personaj)
s. propriu
f.,
g.-d. Cosânzéneicosânzeana (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Cosânzeana f.
1. zina-fecioară cu părul de aur, mândra soră a soarelui (în credințele populare):
Ileana Cosânzeană în cosiță floare-i cântă AL.
2. idealul frumuseții femeiești:
întâlnește ’n a sa cale o copilă cosânzeană AL. [Vorba pare a fi compusă din
Sânziană și din slav.
kosa, cosiță:
zina Ileana cea cu cosița de aur]. V. Sânziană.