costrăș - explicat in DEX

costrăș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. – Din scr. kostreš.

costrăș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cóstrăș, cóstrăși, s.m. (reg.) 1. biban. 2. mânz (cu coama, coada sau moțul de pe frunte tăiate). 3. vițel tuns pe la coarne. 4. băiat tuns rău, neregulat.

costrăș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti.

costrăș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cóstrăș (pop.) s. m., pl. cóstrăși

costrăș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
costrăș (costruș) m. Mold. biban. [Serb. KOSTREȘ (lit. spinos)].

costrăș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÓSTRĂȘ, costrăși, s. m. (Pop.) Biban. — Din sb. kostreš.