costiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSTÍȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui
coastă (
1). ♦ Produs de mezelărie din carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor, obținut prin sărare și afumare; costișoară. –
Coastă +
suf. -iță.costiță (Dicționaru limbii românești, 1939)costíță f., pl.
e (dim. d.
coastă. Cp. și cu bg.
kostíca, arșic, d.
kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă:
costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb.
cotletă, cotlet și
antricot (fr.
côtelette și
entrecôte).
costiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)costíță s. f.,
g.-d. art. costíței; pl. costíțecostiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)costiță f.
1. coastă gătită de vițel sau de berbece;
2. costiță afumată.
costiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSTÍȚĂ, costițe, s. f. Diminutiv al lui
coastă (
1). ♦ Produs de mezelărie din carne de porc din regiunea mijlocie a coastelor, obținut prin sărare și afumare; costișoară. —
Coastă +
suf. -iță.