costișoară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COSTIȘOÁRĂ,costișoare, s. f. (Rar) Costiță. – Coastă + suf. -ișoară.
costișoară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) costișoáră (rar) s. f., g.-d. art. costișoárei; pl. costișoáre
costișoară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COSTIȘOÁRĂ,costișoare, s. f. (Rar) Costiță. — Coastă + suf. -ișoară.