costeliv - explicat in DEX

costeliv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSTELÍV, -Ă, costelivi, -e, adj. 1. (Despre ființe) Slab, uscățiv (încât i se văd coastele). 2. (Despre nuci) Al cărei miez se desface cu greutate din coajă. 3. Fig. (Rar) Arid, sec, sărac. – Din bg. kosteliv.

costeliv (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
costelív (costelívă), adj. – 1. Slab, uscățiv. – 2. (Nucă) cu coaja tare. – Mr. costenliv. Sl. kostilivŭ (bg. kosteliv) „ciolănos”, din sl. kostĭ „os” (DAR; Conev 90).

costeliv (Dicționaru limbii românești, 1939)
costelív, -ă (bg. kosteliv, osos, d. kostĭ, os). Slab, căruĭa i se văd oasele. Nucă costelivă, cu coajă groasă și cu mez [!] puțin (bg. kosteliv orĕh).

costeliv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
costelív adj. m., pl. costelívi; f. costelívă, pl. costelíve

costeliv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
costeliv a. 1. căruia se văd coastele de slăbiciune: un bătrân mic și costeliv; 2. fig. sec, nesărat. [Bulg. KOSTILIVŬ, slab, osos].

costeliv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSTELÍV, -Ă, costelivi, -e, adj. 1. (Despre ființe) Slab, uscățiv (încât i se văd coastele). 2. (Despre nuci) Care are miezul mic și coaja greu de desfăcut. 3. Fig. (Rar) Arid, sec, sărac. — Din bg. kosteliv.