costa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSTÁ, pers. 3
cóstă, vb. I.
1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump.
2. Intranz. și
tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊
Expr. (
Tranz.)
Ce mă costă? = nu am ce pierde.
Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din
it. costare.costa (Dicționar de neologisme, 1986)COSTÁ vb. I. 1. intr. A avea un anumit preț, o valoare în bani, a valora.
2. intr., tr. A (se) obține cu prețul a..., a (se) plăti cu...
3. (
Fig.) A necesita anumite sforțări, sacrificii, bunuri. / < it.
costare, cf. germ.
kosten].
costa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)costá (-t, át), vb. – A avea un preț, o valoare. –
Var. costisi, custa, coșt(ăl)ui. Mr. custisire. It. costare. Nu apare în texte anterioare începutului
sec. XIX, dar a ajuns repede să fie folosit curent datorită comerțului.
Var. costisi (
înv.) din
ngr. ϰοστίζω;
custa este rezultat al confuziei cu dubletul
custa; și
coștălui (
Trans.) se explică prin
mag. kostálni, din
germ. kosten. –
Der. cost, s. n. (preț, cost, cheltuială), din
it. costo. Var., din
Trans. este dublet al lui
cuștului, vb. (a gusta), de la același cuvînt
mag.costa (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSTÁ vb. intr. 1. a avea un anumit preț, a valora. 2. a se obține cu prețul a..., a se plăti cu... 3. (fig.) a necesita anumite eforturi, sacrificii. (< it.
costare)
costa (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)COSTA, Lúcionda (1902-1998), arhitect și urbanist brazilian. A elaborat planurile de ansamblu ale orașului Brasilia. Studii de teorie a arhitecturii.
costa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)costá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cóstăcostà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)costà v.
1. a fi dobândit pe un preț oarecare:
vinul costă scump; 2. a pricinui cheltueli, osteneli:
această lucrare m’a costat mult timp.costa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSTÁ, pers. 3
cóstă, vb. I.
1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump.
2. Intranz. și
tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊
Expr. (
Tranz.)
Ce mă costă ? = nu am ce pierde.
Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere niciun efort. — Din
it. costare.