cost - explicat in DEX

cost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COST¹ s. n. Sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vieții = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare, precum și a serviciilor utilizate, pe o familie, într-o perioadă determinată. Preț de cost = (în producție) totalul cheltuielilor necesare pentru fabricarea unui bun oarecare; (în circulația mărfurilor) sumă de bani plătită pentru un bun cumpărat în scop de revânzare. ◊ Expr. A vinde sub cost = a vinde o marfă cu un preț mai mic decât prețul de cost¹. A vinde în cost = a vinde o marfă cu un preț egal prețului de cost¹. – Din costa (derivat regresiv).

cost (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COST² s. n. (Germanism reg.) Hrană, mâncare. ◊ Expr. A ține (pe cineva) în cost = a ține (pe cineva) în pensiune. – Din germ. Kost.

cost (Dicționar de neologisme, 1986)
COST s.n. Ceea ce costă ceva, prețul unui lucru. [< it. costo, ngr. kostos].

cost (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cost s.n. sg. (reg.) 1. hrană, mâncare. 2. pensiune (în expr. a ține pe cineva în cost = a ține pe cineva în pensiune). 3. condiment.

cost (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cost s. n. – Pensiune, găzduire, în al cărei preț intră hrana. Germ. Kost. Folosit numai în Trans. și Bucov.

cost (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COST¹ s. n. totalitatea cheltuielilor, exprimate în bani, efectuate pentru producerea unui bun, executarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. (< it. costo, germ. Kostos)

cost (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COST²(O)- elem. „coastă”. (< fr. cost/o/-, cf. lat. costa)

cost (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COST (‹ costa) s. n. Cheltuială (exprimată în bani) efectuată pentru obținerea (producerea sau cumpărarea) unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. ◊ Costul vieții = totalitatea cheltuielilor pentru bunuri alimentare și nealimentare, a serviciilor utilizate, necesare unei familii, într-o perioadă determinată de timp. ◊ Costuri directe = cheltuieli de producție, stabilite pe unitatea de produs în în funcție de ceea ce se consumă efectiv și nemijlocit pentru crearea bunurilor respective. ◊ Costuri indirecte = cheltuieli convenționale a căror mărime pe unitatea de produs nu poate fi determinată decât prin procedee convenționale.

cost (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) cost n., pl. urĭ (it. costo, fr. coût. V. cust). Ceĭa ce costă un lucru, preț: costu uneĭ călătoriĭ.

cost (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) cost, a -á v. intr. (it. costare, fr. coûter, d. lat. con-stare, a consta. – Cost, coștĭ, costă și coastă, costăm; să coste și să coaste). Am prețu de: cartea costă cincĭ francĭ. Fig. Mă produc, mă fac (c´o perdere [!], c´o grijă, c´o muncă oare-care): această carte costă multă muncă. V. tr. Această carte m´a costat multă muncă. Cît te costă această lampă? Fig. Vorba asta mă costă, mă doare. – În nord a custa. Maĭ vechĭ (pe la 1800) costisesc (ngr. kostízo, aor. ekóstisa).