cosoroabă - explicat in DEX

cosoroabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] – Cf. magh. koszorú, koszorúfa.

cosoroabă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cosoroábă, cosoroábe, s.f. (reg.) 1. fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. 2. femeie groasă și diformă. 3. cal bătrân și neputincios.

cosoroabă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cosoroábă (cosoroábe), s. f. – Traversă, bîrnă principală la acoperiș. – Var. costoroabă, costoroavă. Mag. koszoru(fa), „coroană” (Scriban, Arhiva, 1913; DAR). Este var. de la cosoroabă, s. f. (stafide), al cărui nume se explică prin faptul că sînt puse pe bîrna principală la uscat; cosoreu, s. n. (bîrnă; par).

cosoroabă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cosoroábă (vest), costoroábă (est) și (Buc.) costoroávă (oa dift.) f., pl. e (ung. koszorúfa, cosoroabă, d. koszorú, coronă, și fa, lemn). Grinda orizontală (numită și lígăr) pe care se sprijină acoperișu (opt la număr la casa țărănească, cîte doŭă de fie-care parte). Grinda orizontală din josu păreteluĭ [!]: cosoroaba de la prispă (VR. 1911, 4, 6). – În Trans. și cusurăŭ (ung. koszorú, coronă, adică „lemnu care încoronează casa”). V. boĭandroc, samar, intabulament.

cosoroabă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cosoroábă (reg.) s. f., g.-d. art. cosoroábei; pl. cosoroábe

cosoroabă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSOROÁBĂ, cosoroabe, s. f. (Reg.) Fiecare dintre bârnele așezate orizontal deasupra pereților casei în lungul acoperișului, pentru a susține căpriorii. [Var.: costoroábă s. f.] — Cf. magh. koszorú, koszorúfa.