cosorî - explicat in DEX

cosorî (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. – Din cosor.

cosorî (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cosor'î (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cosorắsc, imperf. 3 sg. cosorá, perf. s. 3 sg. cosor'î, 3 pl. cosorấră; conj. prez. 3 să cosoráscă; ger. cosorấnd; part. cosorất

cosorî (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSORÎ́, cosorăsc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A tăia vița de vie cu cosorul (1). 2. Fig. A ironiza pe cineva, a spune cuiva vorbe supărătoare, a jigni. — Din cosor.