cosmopolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism. ♦ (Ieșit din uz) Care era atras de tot ce era străin.
2. Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor nationalități și limbi).
Oraș cosmopolit. – Din
fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul
1)
rus. kosmopolit.cosmopolit (Dicționar de neologisme, 1986)COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (
Adesea s.) Referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism.
2. (
În faza preimperialistă) Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. ♦ (
Despre orașe etc.) Pestriț, amestecat (prin componența populației și prin varietatea limbilor vorbite). ♦ (
Despre plante) Care are o largă răspândire geografică. [Cf. fr.
cosmopolite, it.
cosmopolita, gr.
kosmopolites <
kosmos – univers,
polites – cetățean].
cosmopolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMOPOLÍT, -Ă adj. 1. (și s.) referitor la cosmopolitism; cu manifestări de cosmopolitism. 2. care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări; universal. ◊ (despre orașe etc.) pestriț, amestecat. 2. (despre plante, animale) cu o largă răspândire geografică; ubicvist (1). (< fr.
cosmopolite, /1/ rus.
kosmopolit)
cosmopolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmopolít adj. m.,
s. m.,
pl. cosmopolíți; adj. f.,
s. f. cosmopolítă, pl. cosmopolítecosmopolit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cosmopolit m.
1. cel ce se consideră cetățeanul universului;
2. cel ce trăește când într’o țară și când într’alta.
cosmopolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMOPOLÍT, -Ă, cosmopoliți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care aparține cosmopolitismului, privitor la cosmopolitism; care manifestă cosmopolitism.
2. Care se consideră cetățean al lumii. ♦ Care nu trăiește într-o singură țară. ♦ (
Peior.) Care este atras de tot ce este străin. ♦ Care ține de mai multe culturi, comun mai multor țări sau tuturor țărilor; universal. ♦ Pestriț, amestecat (prin prezența mai multor naționalități și limbi).
Oraș cosmopolit. — Din
fr. cosmopolite. Cf. (pt. sensul 1)
rus. kosmopolit.