cosmonavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMONÁVĂ, cosmonave, s. f. Navă cosmică, astronavă. –
Cosmo- (izolat din
cosmologie etc.) +
navă (după
fr. cosmonef, rus. kosmokorabl').
cosmonavă (Dicționar de neologisme, 1986)COSMONÁVĂ s.f. Navă cosmică. [După fr.
cosmonef, rus.
kosmokorabli].
cosmonavă (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMONÁVĂ s. f. navă spațială. (după fr.
cosmonef, rus.
kosmokorabli)
cosmonavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmonávă (rar)
s. f.,
g.-d. art. cosmonávei; pl. cosmonávecosmonavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMONÁVĂ, cosmonave, s. f. (Rar) Navă cosmică; astronavă. —
Cosmo- (izolat din
cosmologie etc.) +
navă (după
fr. cosmonef, rus.
kosmokorabl’).