cosmonautic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Referitor la cosmonautică, de cosmonautică.
2. S. f. Astronautică. – Din
fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika.cosmonautic (Dicționar de neologisme, 1986)COSMONAÚTIC, -Ă adj. Referitor la cosmonautică. [<
cosmonaut +
-ic].
cosmonautic (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMONAÚTIC, -Ă I.
adj. referitor la cosmonautică. II. s. f. astronautică. (< fr.
cosmonautique, rus.
kosmonavtika)
cosmonautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj. 1. Referitor la cosmonautică, de cosmonautică. – Din
fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika.cosmonautic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmonaútic adj. m.,
pl. cosmonaútici; f. cosmonaútică, pl. cosmonaúticecosmonautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMONAÚTIC, -Ă, cosmonautici, -ce, adj.,
s. f. 1. Adj. Referitor la cosmonautică, de cosmonautică.
2. S. f. Astronautică. — Din
fr. cosmonautique. Cf. rus. kosmonavtika.