cosmonaut(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) COSMONAÚT, -Ă,cosmonauți, -te, s. m. și f. Astronaut. – Din fr. cosmonaute. Cf. rus. kosmonavt.
cosmonaut(Dicționar de neologisme, 1986) COSMONAÚT, -Ăs.m. și f. Astronaut. [Pron. -na-ut. / < fr. cosmonaute, cf. rus. kosmonaut, engl. cosmonaut].
cosmonaut(Marele dicționar de neologisme, 2000) COSMONAÚT, -Ăs. m. f. astronaut. (< fr. cosmonaute)
cosmonaut(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cosmonaút s. m., pl. cosmonaúți
cosmonaut(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) COSMONAÚT, -Ă,cosmonauți, -te, s. m. și f. Astronaut. — Din fr. cosmonaute. Cf. rus. kosmonavt.