cosmologie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. – Din
fr. cosmologie.cosmologie (Dicționar de neologisme, 1986)COSMOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, dimensiunilor și evoluției universului și al legilor care îl guvernează. [Gen.
-iei. / cf. fr.
cosmologie, gr.
kosmologia <
kosmos – univers,
logos – știință].
cosmologie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMOLOGÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază universul în ansamblu, legile și evoluția sa. (< fr.
cosmologie)
cosmologie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmologíe s. f.,
art. cosmología, g.-d. cosmologíi, art. cosmologíeicosmologie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cosmologie f. știința legilor generale care guvernă lumea fizică.
cosmologie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMOLOGÍE s. f. Ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc. — Din
fr. cosmologie.