cosmografie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMOGRAFÍE, cosmografii, s. f. Ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. – Din
fr. cosmographie.cosmografie (Dicționar de neologisme, 1986)COSMOGRAFÍE s.f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea universului și a mișcărilor corpurilor cerești. [Gen.
-iei. / cf. fr.
cosmografie, gr.
kosmographia <
kosmos – univers,
graphein – a descrie].
cosmografie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COSMOGRAFÍE s. f. ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea corpurilor cerești și a fenomenelor astronomice. (< fr.
cosmographie)
cosmografie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmografíe (-mo-gra-) s. f.,
art. cosmografía, g.-d. art. cosmografíei; pl. cosmografíicosmografie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cosmografie f. descrierea lumii astronomice.
cosmografie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMOGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei, care se ocupă cu descrierea corpurilor și fenomenelor cerești așa cum sunt cunoscute din observații, fără interpretare sau explicare. — Din
fr. cosmographie.