cosmogonie - explicat in DEX

cosmogonie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSMOGONÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul originii și evoluției corpurilor cerești și al sistemelor de corpuri cerești. – Din fr. cosmogonie.

cosmogonie (Dicționar de neologisme, 1986)
COSMOGONÍE s.f. Ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția universului. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmogonie, gr. kosmogonia < kosmos – univers, gonos – origine].

cosmogonie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COSMOGONÍE s. f. ramură a astronomiei care studiază originea și evoluția universului. (< fr. cosmogonie)

cosmogonie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cosmogoníe s. f., art. cosmogonía, g.-d. cosmogoníi, art. cosmogoníei

cosmogonie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cosmogonie f. teorie despre formarea lumii.

cosmogonie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSMOGONÍE s. f. 1. Teorie (religioasă, filosofică sau mitică) despre originea Universului. 2. Ramură a astronomiei care se ocupă cu studiul originii și al evoluției corpurilor cerești și al sistemelor de corpuri cerești. — Din fr. cosmogonie.