cosmogonic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSMOGÓNIC, -Ă, cosmogonici, -ce, adj. Privitor la cosmogonie. – Din
fr. cosmogonique.cosmogonic (Dicționar de neologisme, 1986)COSMOGÓNIC, -Ă adj. Referitor la cosmogonie. [< fr.
cosmogonique].
cosmogonic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosmogónic adj. m.,
pl. cosmogónici; f. cosmogónică, pl. cosmogónicecosmogonic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSMOGÓNIC, -Ă, cosmogonici, -ce, adj. Privitor la cosmogonie. — Din
fr. cosmogonique.