cosmic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÓSMIC, -Ă, cosmici, -ce, adj. Care ține de cosmos, privitor la cosmos. ◊
Raze cosmice = radiații ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală.
Spațiu cosmic = spațiu infinit in care se află planetele, stelele, galaxiile etc.; spatiu interplanetar;
p. ext. spațiul din afara planetei noastre.
Radiație cosmică = radiație corpusculară sau electromagnetică provenită din spațiul cosmic. – Din
fr. cosmique.cosmic (Dicționar de neologisme, 1986)CÓSMIC, -Ă adj. Referitor la cosmos, din cosmos. ◊
Radiații cosmice = radiații ionizate de origine interstelară, cu o mare putere penetrantă care ajung pe Pământ;
spațiu cosmic = spațiu interplanetar. [Cf. fr.
cosmique, lat.
cosmicus, gr.
kosmikos].
cosmic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÓSMIC, -Ă adj. 1. referitor la cosmos, din cosmos; universal. ♦ raze ĕ = radiații ionizate cu o mare putere penetrantă, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală; spațiu ~ = spațiu interplanetar; radiație ~ă = radiație corpusculară și electromagnetică din spațiul cosmic. 2. (fig.) de proporții fantastice. (< fr.
cosmique, lat.
cosmicus)
cosmic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cósmic adj. m.,
pl. cósmici; f. cósmică, pl. cósmicecosmic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cosmic a. relativ la univers:
fenomen cosmic.cosmic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÓSMIC, -Ă, cosmici, -ce, adj. Care ține de cosmos, privitor la cosmos. ◊
Raze cosmice = radiații ionizate cu mare putere de pătrundere, care străbat atmosfera în direcție aproape verticală.
Spațiu cosmic = spațiu infinit în care se află planetele, stelele, galaxiile etc.; spațiu interplanetar;
p. ext. spațiul din afara planetei noastre.
Radiație cosmică = radiație corpusculară sau electromagnetică provenită din spațiul cosmic. — Din
fr. cosmique.