cositori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSITORÍ, cositoresc, vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din
cositor1.cositori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cositorí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cositorésc, imperf. 3
sg. cositoreá; conj. prez. 3
să cositoreáscăcositorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cositorì v. a acoperi cu un strat de cositor, a spoi.
cositori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSITORÍ, cositoresc, vb. IV.
Tranz. A acoperi suprafața unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. — Din
cositor1.