cosar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COSÁR, cosari, s. m. (
Ornit.) Lopătar. –
Et. nec.cosar (Dicționaru limbii românești, 1939)cosár m. Un fel de bîtlan alb cu cĭocu ca lopata, numit și
lopățică.cosar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cosár (pasăre)
s. m.,
pl. cosáricosar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COSÁR, cosari, s. m. (
Ornit.) Lopătar. —
Et. nec.