cosac - explicat in DEX

cosac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COSÁC, cosaci, s. m. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare și argintii pe laturi. (Abramis ballerus). – Din bg. kosak.

cosac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cosác¹, cosáci, s.m. (reg.) 1. trunchi de lemn. 2. pește argintiu-deschis cu solzi mici.

cosac (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cosác², cosácuri, s.n. (reg.) clin de lac, triunghi de pământ.

cosac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cosác (cosáci), s. m. – Specie de pește (Abramis ballerus). Bg. kosak (Cihac, II, 73; Conev 53; DAR) sau bg. kosač (Skok 65), cf. ceh., rus. kosatka.

cosac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
COSÁC (‹ bg.) s. n. Pește teleostean ciprinid, dulcicol, asemănător cu plătica, din marile fluvii ale Europei de Est și Centrale, avînd două specii în apele din România: c. cu botul alungit (Abramis ballerus) și c. cu botul turiti (A. sapa sapa).

cosac (Dicționaru limbii românești, 1939)
cosác m. (bg. kosák și kosát, rus. kosátka a. î.). Sud. Un pește fluvial din neamu plăticiĭ (ceva maĭ mic de cît asta), albastru închis pe spinare, și în colo alb, cu solzĭ micĭ (ábramis bállerus). Munt. Fam. Pirpirí-cosác, pirpiriŭ, lefter, fără nicĭ un ban.

cosac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cosác s. m., pl. cosáci

cosac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cosac m. pește argintiu deschis cu solzi mici. [Bulg. KOSAK].

cosac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COSÁC, cosaci, s. m. Pește de apă dulce din familia crapului, cu corpul turtit lateral, cu solzi mici, negri-albăstrui pe spinare și argintii pe laturi (Abramis ballerus). — Din bg. kosak.