corvadă - explicat in DEX

corvadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORVÁDĂ s. f. v. corvoadă.

corvadă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
corvádă (corvézi), s. f. – 1. Muncă gratuită a vasalului. – 2. Obligație, muncă, povară. – 3. Muncă obligatorie, serviciu, la cazarmă. – Var. corvoadă. Fr. corvée, cf. lat. med. corvada. După Iordan, Dift., 220 și Graur, BL, II, 49, diftongarea var. se explică prin analogie cu podvoadă.

corvadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corvádă f., pl. e și ezĭ (fr. corvée, din latina merovingiană corrogata [subînț. opera], adică „muncă pe care țĭ-o fac maĭ mulțĭ pe care ĭ-aĭ rugat”, cum făceaŭ vasaliĭ față de senior. Din corogata s´a făcut coroata, corvada, corvée). Munca soldaților la cazarmă. Fig. Muncă grea în folosu altuĭa. V. beĭlic, clacă, podvadă, culuc.

corvadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corvádă/corvoádă s. f., g.-d. art. corvézii; pl. corvézi

corvadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corvadă f. muncă făcută pe rând de soldații unei companii (după fr. corvée); se zice și corvoadă (cf. podvoadă).

corvadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORVÁDĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii o prestau în folosul boierilor sau al statului. ♦ (În trecut) Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corvoádă s. f.] — Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă).