coruncă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. –
Et. nec.coruncă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corúncă s. f.,
g.-d. art. corúncei; pl. corúncecoruncă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii.
Et. nec.