coroiat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COROIÁT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul păsărilor,
p. ext. despre nasul oamenilor) Încovoiat cu vârful în jos, adus; acvilin: coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. –
Coroi +
suf. -at.coroĭat (Dicționaru limbii românești, 1939)coroĭat, -ă adj.
Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin:
nas coroĭat. – Și
coroĭátic. – Pop.
-ĭet, -ĭetic. V.
cîrjoĭez.coroiat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coroiat a. de coroiu:
nas coroiat, recurbat ca ciocul coroiului.
coroiat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COROIÁT, -Ă, coroiați, -te, adj. (Despre ciocul unor păsări,
p. ext., despre nasul oamenilor) Încovoiat; cu vârful adus în jos; acvilin, coroietic. ♦ (Despre oameni) Care are nasul încovoiat. —
Coroi +
suf. -at.