cornuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al lui
corn1. ♦
Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. –
Corn1 +
suf. -uleț.cornuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cornuléț s. n.,
pl. cornuléțecornuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al Iui
corn1. ♦
Fig. (
Pop.) Adaos, înfloritură, exagerare. —
Corn1 +
suf. -uleț.