cornuleț - explicat in DEX

cornuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al lui corn¹. ♦ Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn¹ + suf. -uleț.

cornuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cornuléț s. n., pl. cornuléțe

cornuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al Iui corn¹. ♦ Fig. (Pop.) Adaos, înfloritură, exagerare. — Corn¹ + suf. -uleț.