cornișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORNIȘÓR, cornișoare, s. n. (
Bot.)
1. Brăduț (
1).
2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale (
Lycopodium annotinum). –
Corn1 +
suf. -ișor.