cormană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [
Var.: (
reg.)
cormán s. n.] – Din
magh. kormány.cormană (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cormánă1, cormáne, s.f. (reg.)
1. scândură sau limbă metalică fixată plugului pentru a răsturna brazda; cucură, poliță, răsturnătoare, cătușă, lespede.
2. scândura care abate apa de pe roatele morii.
3. marginea holdei rămasă nesecerată.
4. catarg.
cormană (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cormánă2, cormáne, s.f. (reg.) larvă de cărăbuș, vierme.
cormană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cormánă (cormáne), s. f. –
1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. –
2. La moara de apă, stavilă. –
3. (Înv.) Catarg. –
4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. –
Var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general
der. de la
mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi,
Dict., 88), cuvînt care provine din
sl. krŭmilo „cîrmă”,
cf. cîrmi, și de asemenea
sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din
rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de
ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”.
cormană (Dicționaru limbii românești, 1939)cormánă f., pl.
ane și
ene și
ănĭ (ung.
kormány, cîrmă; sîrb.
korman, rus.
kormilo, cîrmă,
kormá, pupă, d. vsl.
krŭma, krŭmilo, cîrmă).
Munt. Mold. sud. Cúcură, partea din dreapta (lată și curbă) care, unită cu bîrsa, formează unghĭu brăzdaruluĭ la plug și răstoarnă pămîntu:
rămase brazda în urma cormeneĭ (ChN. I, 17). – Și
córmănă (Mold. sud), pl.
ene; córmună (Cov.), pl.
e și
ĭ, córmură (Rn.), pl.
ĭ; cormán (Munt. Mold. sud), n., pl.
e, și
córman (Trans.), pl.
e. V.
plaz și
raz.cormană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cormánă s. f.,
g.-d. art. cormánei; pl. cormánecormană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cormană f. partea plugului care primește brazda tăiată, o întoarce, frânge și răstoarnă, [Bulg. KORMANA, cârmă].
cormană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORMÁNĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [
Var.: (
reg.)
cormán s. n.] — Din
magh. kormány.