coriaceŭ - explicat in DEX

coriaceu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur, zgârcit. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. coriacé, lat. coriaceus.

coriaceu (Dicționar de neologisme, 1986)
CORIACÉU, -ÉE adj. (Rar) Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ (Bot.; despre un organ) Rezistent și elastic. ♦ (Fig.) Tenace, dur; zgârcit. [Pron. -ri-a-ceu. / < fr. coriace, cf. lat. corium – piele].

coriaceu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORIACÉU, -ÉE adj. 1. care are constituția pielii. ◊ (bot.; despre un organ) rezistent și elastic. 2. (fig.) tenace, dur; zgârcit. (< fr. coriacé, lat. coriaceus)

coriaceu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coriacéu (-ri-a-) adj. m., pl. coriacéi; f. sg. și pl. coriacée

coriaceu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORIACÉU, -ÉE, coriacei, -ee, adj. Care are constituția, aspectul pielii; tare ca o piele. ♦ Fig. Tenace, dur; zgârcit. [Pr.: -ri-a-] — Din fr. coriacé, lat. coriaceus.

coriaceŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
coriacéŭ, -ée adj., pl. f. tot așa (fr. coriacée și coriace, it. coriáceo, d. lat. corium, pele [!] [în industrie]. De aspectu și tăria peliĭ: carne, frunze coriacee.