corhănit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORHĂNÍT s. n. Transport al buștenilor de la locul unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. –
Et. nec.corhănit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)corhănít s. n.corhănit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORHĂNÍT s. n. (
Reg.) Transport al buștenilor de la locul de unde au fost fasonați până la o cale de comunicație, prin târâre și rostogolire, cu ajutorul țapinei sau cu alte mijloace. —
V. corhăni.