corhană - explicat in DEX

corhană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORHÁNĂ, corhane, s. f. Coastă de deal stearpă, râpoasă, greu accesibilă – Din ucr. kurhan.

corhană (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
corhană², corháne, s.f. (reg.) copac rămuros și scorburos.

corhană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
corhánă (corháne), s. f. – Povîrniș, pantă abruptă. – Var. corhă (Trans.), corhăneală (Trans. de Sud), corho(do)l (Trans.). Rut. kurhan (Scriban), caz în care ar fi dublet al lui gorgan. După Cihac, II, 493, ar fi cuvînt înrudit cu mag. korha „putred”, korhány „pămînt vegetal”, etimon ce ar fi potrivit și pentru corhan (var. torhan), s. m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt mediul preferat al acestor insecte. – Der. corhănos, adj. (înclinat); corhăni, vb. (a împinge buștenii pe coastă în jos).

corhană (Dicționaru limbii românești, 1939)
corhánă f., pl. e și ănĭ (rut. kurhán, gorgan. De aci și ung. korhány, pămînt vegetal). Est. Costișă, rîpă, văgăună: pe corhănile munților (Sov. 115), vezĭ pe o corhană păretele [!] unuĭ bordeĭ (209). V. hrapă, surupină.

corhană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corhánă (coastă de deal) s. f., g.-d. art. corhánei; pl. corháne

corhană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corhană f. Mold. coastă înclinată de deal unde pasc vitele: prin toate corhanele, coclaurile CR. [Origină necunoscută].

corhană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORHÁNĂ, corhane, s. f. (Reg.) Coastă de deal stearpă, râpoasă, greu accesibilă. — Din ucr. kurhan.