corfiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORFÍȚĂ,corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). – Corfă + suf. -iță.
corfiță(Dicționaru limbii românești, 1939) corfíță f., pl. e.Trans. Corfă mică.
corfiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) corfíță (reg.) s. f., g.-d. art. corfíței; pl. corfíțe
corfiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORFÍȚĂ,corfițe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui corfă (1). — Corfă + suf. -iță.