coreț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CORÉȚ, corețe, s. n. (
Reg.) Unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale. – Din
ucr. koreć, pol. korzec.coreț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)coréț (coréțe), s. n. – (
Mold.) Măsură de capacitate pentru produse solide, echivalînd aproximativ cu o sută de litri.
Rut. korec (DAR).
coreț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coréț (
reg.)
s. n.,
pl. coréțecoreț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CORÉȚ, corețe, s. n. (
Reg.) Unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, folosită mai ales pentru cereale.
— Din
ucr. koreć, pol. korzec.