coreut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COREÚT, coreuți, s. m. Corist în corul antic. – Din
fr. choreute.coreut (Dicționar de neologisme, 1986)COREÚT s.m. Corist în teatrul antic grec. [Pron.
-re-ut. / < fr.
choreute, gr.
choreutes]
coreut (Marele dicționar de neologisme, 2000)COREÚT s. m. corist în teatrul antic. (< fr.
choreute)
coreut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coréut s. m.,
pl. coréuțicoreut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COREÚT, coreuți, s. m. Corist în teatrul antic. — Din
fr. choreute.