corespunzător - explicat in DEX

corespunzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, corespunzători, -oare, adj. Care corespunde, care se potrivește, care este potrivit sau conform, care se află în conformitate cu...; adecvat, potrivit, nimerit. – Corespunde + suf. -ător.

corespunzător (Dicționar de neologisme, 1986)
CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Care corespunde, care este în conformitate cu ceva; adecvat, potrivit, nimerit. [< corespunde + -(ă)tor].

corespunzător (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE adj. care corespunde, care este în conformitate cu ceva; adecvat, potrivit, nimerit. (< corespunde + -/ă/tor)

corespunzător (Dicționaru limbii românești, 1939)
*corespunzătór, -oáre adj. Corespondent, care corespunde, care se potrivește

corespunzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
corespunzătór adj. m., pl. corespunzătóri; f. sg. și pl. corespunzătoáre

corespunzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
corespunzător a. care corespunde, în raport sau în conformitate cu altul.

corespunzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORESPUNZĂTÓR, -OÁRE, corespunzători, -oare, adj. Care corespunde, care se potrivește, care este potrivit sau conform cu..., care se află în conformitate cu...; adecvat, potrivit, nimerit. — Corespunde + suf. -ător.