coreŭ - explicat in DEX

coreu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORÉU, corei, s. m. Troheu. – Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.

coreu (Dicționar de neologisme, 1986)
CORÉU s.n. Picior de vers antic, format dintr-o silabă lungă și una scurtă; troheu. [Pron. -eu, scris și choreu. / < lat. choreus < gr. choreios, cf. fr. chorée].

coreu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORÉU s. m. troheu. (< lat. choreus)

coreŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*coréŭ n., pl. eĭe (lat. choréus, d. vgr. horeîos). Troheŭ.

coreu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coréu s. m., art. coréul; pl. coréi, art. coréii

coreu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORÉU, corei, s. m. Troheu. —Din lat. choreus. Cf. fr. chorée.