cordită - explicat in DEX

cordită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORDÍTĂ¹ s. f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. – Din fr. cordite.

cordită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CORDÍTĂ², cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. – Din fr. chordite.

cordită (Dicționar de neologisme, 1986)
CORDÍTĂ¹ s.f. Pulbere explozivă fără fum, preparată din nitroglicerină, fulmicoton și petrolatum. [< fr. cordite].

cordită (Dicționar de neologisme, 1986)
CORDÍTĂ² s.f. (Med.) Inflamația unei coarde vocale. [< fr. chordite, cf. gr. chorde – coardă].

cordită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORDÍTĂ¹ s. f. exploziv brizant pe bază de nitroceluloză și nitroglicerină. (< fr. cordite)

cordită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CORDÍTĂ² s. f. inflamație a coardelor vocale. (< fr. chordite)

cordită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORDÍTĂ¹ s. f. Exploziv preparat din nitroglicerină și nitroceluloză. — Din fr. cordite.

cordită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CORDÍTĂ², cordite, s. f. (Med.; în sintagma) Cordită trofică = afecțiune a coardelor vocale care determină o disfonie manifestată prin scăderea potențialului de efort vocal. — Din fr. chordite.