coraliu(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CORALÍU, -ÍE,coralii, adj. (Adesea substantivat, n.) Corai. – Coral1 + suf. -iu.
coraliu(Dicționar de neologisme, 1986) CORALÍU, -ÍEadj. Corai. [< fr. corallin].
coraliu(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CORALÍU, -ÍE,coralii, adj. (Adesea substantivat, n.) Corai. — Coral1 + suf. -iu.