coptătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPTĂTÚRĂ, coptături, s. f. (
Reg.) Pâine coaptă. –
Copt2 +
suf. -ătură.coptătură (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)coptătúră, s.f. – (med.) Infecție. „Se opărește cu apă sărată sau se pune pe ea frunze de crin ori compresă de pâine amestecată cu unsoare” (Faiciuc 1998: 100). – Lat. coctura (Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA).
coptătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coptătúră (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. coptătúrii; pl. coptătúricoptătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPTĂTÚRĂ, coptături, s. f. (
Reg.) Pâine coaptă. —
Copt2 +
suf. -ătură.