coprologic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPROLÓGIC, -Ă, coprologici, -ce, adj. Referitor la coprologie, de coprologie. – Din
fr. coprologique.coprologic (Dicționar de neologisme, 1986)COPROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la coprologie sau la fecale. [< fr.
coprologique].
coprologic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coprológic (co-pro-) adj. m.,
pl. coprológici; f. coprológică, pl. coprológicecoprologic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPROLÓGIC, -Ă, coprologici, -ce, adj. Referitor la coprologie, de coprologie. — Din
fr. coprologique.