coprofagie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPROFAGÍE, coprofagii, s. f. 1. (
Med.) Ingerare a materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie.
2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. – Din
fr. coprophagie.coprofagie (Dicționar de neologisme, 1986)COPROFAGÍE s.f. 1. Obicei de a înghiți materii fecale, prezent la unii bolnavi mintali; scatofagie.
2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. [< fr.
coprophagie].
coprofagie (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPROFAGÍE s. f. 1. ingerare de excremente, tulburare gravă la unii bolnavi mintali; scatofagie. 2. însușire a insectelor coprofage. (< fr.
coprophagie)
coprofagie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPROFAGÍE, coprofagii, s. f. 1. (
Med.) Tulburare de comportament manifestată prin ingerarea materiilor fecale de către bolnavii psihici în stadiu grav; scatofagie.
2. Însușire a insectelor de a fi coprofage. — Din
fr. coprophagie.