coprofag (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPROFÁG, -Ă, coprofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrănește cu excremente. – Din
fr. coprophage.coprofag (Dicționar de neologisme, 1986)COPROFÁG, -Ă adj., s.m. (Insectă) care se hrănește cu excremente; scatofag. [< fr.
coprophage, cf. gr.
kopros – excrement,
phagein – a mânca].
coprofag (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPROFÁG, -Ă ajd., s. m. (coleopter) care se hrănește cu excremente; scatofag. (< fr.
coprophage)
coprofag (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coprofág (co-pro-) adj. m.,
pl. coprofági; f. coprofágă, pl. coprofágecoprofag (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPROFÁG, -Ă, coprofagi, -ge, adj. (Despre animale) Care se hrănește cu excremente. — Din
fr. coprophage.