coprocultură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPROCULTÚRĂ, coproculturi, s. f. Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale. – Din
fr. coproculture.coprocultură (Dicționar de neologisme, 1986)COPROCULTÚRĂ s.f. (
Med.) Însămânțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură pentru identificarea anumitor microbi patogeni. [< fr.
coproculture, cf. gr.
kopros – excrement, lat.
cultura – cultură].
coprocultură (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPROCULTÚRĂ s. f. însămânțare a materiilor fecale pe un mediu de cultură în scopul identificării anumitor microbi patogeni. (< fr.
coproculture)
coprocultură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)coprocultúră (co-pro-) s. f.,
g.-d. art. coprocultúrii; pl. coprocultúricoprocultură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPROCULTÚRĂ, coproculturi, s. f. Cultivare și identificare pe medii speciale de cultură a germenilor prezenți în materiile fecale. — Din
fr. coproculture.