coprins (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPRÍNS s. n. v. cuprins1.coprinsCOPRÍNS, -Ă, coprinși, -se, adj. v.
COPRINDE. – [DEX '98]
coprins (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)coprins (cuprins) a.
1. apucat:
coprins de spaimă; 2. ocupat militărește:
cetate anevoie de coprins; 3. avut, cu dare de mână:
o fată de țărani cuprinsă, sat cuprins frumos. ║ n.
1. întindere mare sau mică: casă, moșie, ținut;
2. conținut:
coprinsul sentinței.coprins (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPRÍNS s. n. v. cuprins1.