coprină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPRÍNĂ, coprine, s. f. (
Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (
Narcissus radiiflorus) sau albă (
Narcissus poeticus). –
Cf. bg. koprina „mătase”.