coprină - explicat in DEX

coprină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). – Cf. bg. koprina „mătase”.

coprină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
coprínă (copríne), s. f. – Narcisă (Narcissus poeticus). – Var. cuprină. Sl. koprina „mătase” (Miklosich, Lexicon, 302; Cihac, II, 72; Conev 45), cf. bg. koprin „mătase”, sb., cr. koprena „văl” (acest ultim cuvînt trebuie să fi circulat în vechime în Banat: coprenă, s. f. „văl, șal”).

coprină (Dicționaru limbii românești, 1939)
coprínă f., pl. e (vsl. bg. koprina, sîrb. kò-, matasă [!]. Cp. și cu bg. sîrb. koprîya, urzică). Vest. Narcis. – Și că- și cu-. În Gorj ca-.

coprină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coprínă (reg.) (co-pri-) s. f., g.-d. art. coprínei; pl. copríne

coprină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
coprină f. numele popular al narcisului: rumenă ca coprina. [Gf. macedo-român căprină, lână de capră].

coprină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPRÍNĂ, coprine, s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina terminată cu o singură floare, mare, de culoare galbenă (Narcissus radiiflorus) sau albă (Narcissus poeticus). — Cf. bg. koprina „mătase”.