copreședinte (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPREȘEDÍNTE, copreședinți, s. m. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. –
Co- +
președinte (după
fr. coprésident).
copreședinte (Dicționar de neologisme, 1986)COPREȘEDÍNTE s.m. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. [După fr.
coprésident].
copreședinte (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPREȘEDÍNTE s. m. președinte care îndeplinește această funcție împreună cu altul. (după fr.
coprésident)
copreședinte (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copreședínte (co-pre-) s. m.,
pl. copreședínțicopreședinte (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPREȘEDÍNTE, -Ă, copreședinți, -te, s. m. și
f. Persoană care îndeplinește funcția de președinte împreună cu altcineva. —
Co- + președinte (după
fr. coprésident).