coposesiune - explicat in DEX

coposesiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesiune în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] – Din fr. copossession.

coposesiune (Dicționar de neologisme, 1986)
COPOSESIÚNE s.f. (Jur.) Posesiune în comun a unui lucru. [Cf. fr. copossession].

coposesiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
COPOSESIÚNE s. f. posesiunea în comun a unui lucru. (< fr. copossession)

coposesiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
coposesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. coposesiúnii; pl. coposesiúni

coposesiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPOSESIÚNE, coposesiuni, s. f. Posesie în comun a unui lucru. [Pr.: -si-u-] — Din fr. copossession.